DOUĂ PUNCTE [ : ]

     Reprezintă semnul de punctuație constând din două puncte așezate unul deasupra altuia. Marchează grafic o pauză mai mică decât cea indicată de punct, fie pentru a anticipa o precizare, o eplicație, o exemplificare, o concluzie, o consecință, o enumerare, un citat, o reproducere a unui zgomot sau a unui sunet, o redare în vorbire directă, fie pentru a indica absența verbului.


     Se pun ca semn de punctuație:
- În interiorul propoziției.
Exemplu: Dan, Andrei și Paul au venit în vizită.
- La sfârșitul propoziției.
Exemplu: În vizită au venit trei colegi: Dan, Andrei și Paul.


     Se folosesc ca semn de punctuație:
1. Înaintea unei precizări sau explicații cu privire la un obiect sau un fenomen care poate fi (sub aspect sintactic): apoziție explicativă (sau izolată), apozitivă explicativă (sau izolată), circumstanțială de cauză.
Exemple: Veniseră toți: unchi, mătuși, veri.
Dorința mea este aceasta: să se facă vreme frumoasă.
Pare ciudat: timp de o lună nu am avut coșmaruri.

NOTĂ: În cazul apoziției sau al apozitivei explicative (sau izolate), în locul celor două puncte se pot folosi:
- linia de pauză
Exemple: Luchian - pictorul florilor - este renumit.
Daniel - care locuiește mai aproape - m-a vizitat ieri.
- parantezele rotunde
Exemple: Florile primăverii (ghiocei, viorele, narcise) îl bucurau.
Începuse să danseze (adică să se miște armonios).
- virgula
Exemple: Noi, elevii, obținem rezultate bune.
Se întorsese pe înserat, cand soarele apunea, cu alte cuvinte.
     În cazul circumstanțialei de cauză, în locul celor două puncte se pot folosi:
-punctul și virgula
Exemplu: Nu vei reuși fără efort; pentru că succesul înseamnă muncă.
- virgula
Exemplu: Vin la tine, fiindcă am nevoie de o carte.

2. Înaintea propoziției care exprimă concluzia sau consecința.
Exemple: Întors din excursie, tânărul a concluzionat: tot mai bine e acasă!
Călărețul cobora dealul. Poarta era deschisă: intră pe ea.

3. Înaintea enumerării
Exemplu: Am cumpărat diferite fructe: mere, pere, prune și struguri.
NOTĂ: Când cuvintele sau propozițiile care anunță enumerarea se așază la sfârșitul ei, cele două puncte se pun după enumerare.
Exemplu: Mere, pere, prune: iată fructele cumpărate.

4. Înaintea citării unui text
Exempu: Un proverb înțelept spune: „Dacă prietenul tău este miere, nu-l mânca de tot”.

5. Înaintea vorbirii directe după verbul de declarație exprimat sau subînțeles și substantivul care anunță vorbirea directă.
Exemple: L-a întrebat: - Te duci acolo?
Dar baiatul, categoric: -Nu.
În clipa aceea, strigătul: „Foc! dăm foc la casă!”, repetat de mai multe glasuri, făcu pe săteni să-și piardă cu totul mințile.

6. După cuvinte ca „anume”, „astfel”, „exemplu”, „iată” sau după expresia „de exemplu”, când anunță precizări, explicări, exemplificări făcute de vorbitor la ceea ce s-a spus mai înainte.
Exemple: Iată de ce nu: nu cred în așa ceva.

03:26 | Category: , , , , , , , , , , , | 0 comentarii

CRATIMA / LINIUȚA DE UNIRE / LINIUȚA DE DESPĂRȚIRE [ - ]

     Este semnul de punctuație constând dintr-o linie orizontală de lungimea medie a unei litere, plasată aproximativ la jumătatea înălțimii rândului. Se folosește ca semn de punctuație:

1. În repetiții, când cuvântul repetat (substantiv, adjectiv, adverb, interjecție) formează o unitate.
Exemple: Gânduri-gânduri îi treceau prin minte.
Prăjitura era dulce-dulce.
La început nu văzu nimic, apoi încet-încet începu să vadă.
He-he-he-he! că frumoasă vacanță ai avut!

NOTĂ: În această situație, în locul cratimei se poate folosi virgula.
Exemple: Oamenii se strângeau în cete, cete.
Laptele era rece, rece.
Pășește tiptil, tiptil.
Hei, hei! Nu știi ce obrăznicie e copilul acesta.


2. În interiorul expresiei formate din doua substantive, un substantiv și un adverb, două adverbe sau două interjecții.
Exemple: Ce mai calea-valea, femeia era harnică.
Străbate poteca câine-câinește.
Pe cer sunt nori; ici-colo clipesc stele.
Din baie se auzi: trosc-pleosc!


3. Între două numerale cardinale, pentru a indica aproximația numerică.
Exemplu: Bluza costă vreo douăzeci-treizeci de lei.

NOTĂ: În această situație, în locul cratimei se poate folosi virgula.
Exemplu: Plec la mare în două, trei zile.


4. Între cuvinte care arată limitele unei distanțe sau unui interval de timp.
Exemple: Șoseaua București-Ploiești este blocată.
Perioada 1 ianuarie - 20 februarie va fi geroasă.

NOTĂ: Sunt corecte formulele: orele 14-16 și între orele 14 și 16.
Este GREȘITĂ formula:  între orele 14-16.
05:28 | Category: , , , , , , , , , , | 0 comentarii

BARA OBLICĂ [ / ]


     Este semnul de punctuație constând dintr-o linie oblică de înălțimea unei litere mari. Se folosește ca semn de punctuație pentru a separa părți dintr-un text, cum ar fi versurile unei poezii.
Exemplu: „Lacul codrilor albastru / Nuferi galbeni îl încarcă; / Tresărind în cercuri albe / El cutremură o barca” (M. Eminescu)
04:41 | Category: , , | 0 comentarii

II. SEMNELE DE PUNCTUAȚIE

 
          Sunt semnele grafice convenționale care marchează segmentarea unui text în unități sintactice, pauzele și intonația.
          Exprimă în scris diferitele situații proprii comunicării orale.
          Pot fi folosite, uneori, pentru a scoate în relief anumite valori stilistice.

          Sunt: 1. bara oblică [ / ]
                   2. cratima / liniuța de unire / liniuța de despărțire [ - ]
                   3. două puncte [ : ]
                   4. ghilimelele /semnele citării [ „” ]
                   5. linia de dialog [ – ]
                   6. linia de pauză / pauza) [ – ]
                   7. parantezele ascuțite / semnele citării  [ << >> ]
                   8. parantezele drepte  [ [ ] ]
                   9. parantezele oblice [ / / ]
                   10. parantezele rotunde [ ( ) ]
                   11. punctele de suspensie / puncte-puncte [ ... ]
                   12. punctul [ . ]
                   13. punctul și virgula [ ; ]
                   14. semnul exclamării [ ! ]
                   15. semnul întrebării [ ? ]
                   16. virgula [ , ]


          În anumite situații, bara oblică [ / ], cratima [ - ], linia de pauză [ – ], punctul [ . ] și virgula [ , ] pot fi semne ortografice.
Exemple: km/h (citit kilometri pe oră sau kilometri la oră); spunându-i; americano-sud-coreean; nr. (prescurtare pentru număr sau numărul); nani, nani.


          Unele dintre aceste semne grafice convenționale se folosesc și în alte domenii, cu diverse valori.
Exemple: 4% (citit patru la sută); 4/2 (citit patru pe doi); 4:2 (citit patru împărțit la doi); 2•2 (citit doi ori doi sau doi înmulțit cu doi); 3! (citit trei factorial); 2,5 (citit doi virgulă cinci)
05:35 | Category: , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 0 comentarii

I. PUNCTUAŢIA


  • Punctuaţia este sistemul de semne grafice convenţionale care au rolul de a desparţi unităţile sintactice după raporturile stabilite între părţile de propoziţie, între propoziţii, între fraze, de a atrage atenţia asupra pauzelor şi asupra intonaţiei corespunzătoare.
  •  
  • S-a dezvoltat din necesitatea de a compensa - prin semne grafice - absenţa indicaţiilor de pauză, de ton şi de variaţie pe care le conţine vorbirea.
  •  
  • Are rol în transmiterea şi în receptarea exactă a unui text, ajutându-l pe cititor să surprindă exact sensul celor comunicate.
  •  
  • Contribuie la explicitarea unui text, precum şi la expresivitatea lui.


 Punctuaţia completă (aşa cum se foloseşte astăzi), apare abia la începutul secolului al XIX-lea, mai întâi în cărţile tipărite în Transilvania şi apoi în cele din principate. Sub influenţa tipăriturilor, PUNCTUAŢIA ajunge să fie aplicată apoi şi în scrisul de mână.
12:19 | Category: , , , | 0 comentarii