Reprezintă semnul de punctuație constând din două puncte așezate unul deasupra altuia. Marchează grafic o pauză mai mică decât cea indicată de punct, fie pentru a anticipa o precizare, o eplicație, o exemplificare, o concluzie, o consecință, o enumerare, un citat, o reproducere a unui zgomot sau a unui sunet, o redare în vorbire directă, fie pentru a indica absența verbului.

     Se pun ca semn de punctuație:

- În interiorul propoziției.

Exemplu: Dan, Andrei și Paul au venit în vizită.

- La sfârșitul propoziției.

Exemplu: În vizită au venit trei colegi: Dan, Andrei și Paul.

     Se folosesc ca semn de punctuație:

1. Înaintea unei precizări sau explicații cu privire la un obiect sau un fenomen care poate fi (sub aspect sintactic): apoziție explicativă (sau izolată), apozitivă explicativă (sau izolată), circumstanțială de cauză.

Exemple: Veniseră toți: unchi, mătuși, veri.

Dorința mea este aceasta: să se facă vreme frumoasă.

Pare ciudat: timp de o lună nu am avut coșmaruri.

NOTĂ: În cazul apoziției sau al apozitivei explicative (sau izolate), în locul celor două puncte se pot folosi:

- linia de pauză

Exemple: Luchian - pictorul florilor - este renumit.

Daniel - care locuiește mai aproape - m-a vizitat ieri.

- parantezele rotunde

Exemple: Florile primăverii (ghiocei, viorele, narcise) îl bucurau.

Începuse să danseze (adică să se miște armonios).

- virgula

Exemple: Noi, elevii, obținem rezultate bune.

Se întorsese pe înserat, cand soarele apunea, cu alte cuvinte.

     În cazul circumstanțialei de cauză, în locul celor două puncte se pot folosi:

-punctul și virgula

Exemplu: Nu vei reuși fără efort; pentru că succesul înseamnă muncă.

- virgula

Exemplu: Vin la tine, fiindcă am nevoie de o carte.

2. Înaintea propoziției care exprimă concluzia sau consecința.

Exemple: Întors din excursie, tânărul a concluzionat: tot mai bine e acasă!

Călărețul cobora dealul. Poarta era deschisă: intră pe ea.

3. Înaintea enumerării

Exemplu: Am cumpărat diferite fructe: mere, pere, prune și struguri.

NOTĂ: Când cuvintele sau propozițiile care anunță enumerarea se așază la sfârșitul ei, cele două puncte se pun după enumerare.

Exemplu: Mere, pere, prune: iată fructele cumpărate.

4. Înaintea citării unui text

Exempu: Un proverb înțelept spune: „Dacă prietenul tău este miere, nu-l mânca de tot”.

5. Înaintea vorbirii directe după verbul de declarație exprimat sau subînțeles și substantivul care anunță vorbirea directă.

Exemple: L-a întrebat: - Te duci acolo?

Dar baiatul, categoric: -Nu.

În clipa aceea, strigătul: „Foc! dăm foc la casă!”, repetat de mai multe glasuri, făcu pe săteni să-și piardă cu totul mințile.

6. După cuvinte ca „anume”, „astfel”, „exemplu”, „iată” sau după expresia „de exemplu”, când anunță precizări, explicări, exemplificări făcute de vorbitor la ceea ce s-a spus mai înainte.

Exemple: Iată de ce nu: nu cred în așa ceva.