II. SEMNELE DE PUNCTUAȚIE

 
          Sunt semnele grafice convenționale care marchează segmentarea unui text în unități sintactice, pauzele și intonația.
          Exprimă în scris diferitele situații proprii comunicării orale.
          Pot fi folosite, uneori, pentru a scoate în relief anumite valori stilistice.

          Sunt: 1. bara oblică [ / ]
                   2. cratima / liniuța de unire / liniuța de despărțire [ - ]
                   3. două puncte [ : ]
                   4. ghilimelele /semnele citării [ „” ]
                   5. linia de dialog [ – ]
                   6. linia de pauză / pauza) [ – ]
                   7. parantezele ascuțite / semnele citării  [ << >> ]
                   8. parantezele drepte  [ [ ] ]
                   9. parantezele oblice [ / / ]
                   10. parantezele rotunde [ ( ) ]
                   11. punctele de suspensie / puncte-puncte [ ... ]
                   12. punctul [ . ]
                   13. punctul și virgula [ ; ]
                   14. semnul exclamării [ ! ]
                   15. semnul întrebării [ ? ]
                   16. virgula [ , ]


          În anumite situații, bara oblică [ / ], cratima [ - ], linia de pauză [ – ], punctul [ . ] și virgula [ , ] pot fi semne ortografice.
Exemple: km/h (citit kilometri pe oră sau kilometri la oră); spunându-i; americano-sud-coreean; nr. (prescurtare pentru număr sau numărul); nani, nani.


          Unele dintre aceste semne grafice convenționale se folosesc și în alte domenii, cu diverse valori.
Exemple: 4% (citit patru la sută); 4/2 (citit patru pe doi); 4:2 (citit patru împărțit la doi); 2•2 (citit doi ori doi sau doi înmulțit cu doi); 3! (citit trei factorial); 2,5 (citit doi virgulă cinci)